Povestea fetitei mele dulci
Povestea noastra despre curaj, iubire si puterea de a merge mai departe — chiar si atunci cand lumea se schimbă peste noapte
Era o zi de iarna ca in povesti... si noi primeam cea mai grea veste despre fetita mea: diabet de tip 1.
Nu stiam nimic despre aceasta afectiune — eram in soc, in ceata, in negare. Nu stiu nici astazi cum am reusit sa trecem prin acea perioada.
Ce stiu sigur este ca o dulceata de fetita ma tinea strans de mana si ma incuraja, cu vocea ei mica si blanda, ca „o sa fie bine, mami.” Ne imbratisam si ne dadeam putere una alteia, chiar daca lumea noastra se schimbase dintr-o data.
Au trecut sase luni de atunci — luni grele, pline de nopti nedormite, de griji, de neputinta... dar si de curaj, iubire si speranta.
Pentru ca fetita mea dulce este cea mai puternica eroina pe care o cunosc.